Mă feresc să vorbesc sau să scriu despre lucruri pe care nu le cunosc
dar tot mai mulți tineri mă întreabă diverse lucruri legate de
sexualitate așa că, pentru a scuti lumea să se obosească cu căutarea de
informații și să aibă cât mai mult timp pentru mess, Facebook, filme și
cluburi, mi-am făcut timp și am căutat eu așa că le expun mai jos cât de
succint pot. Este o scriere probabil mult mai lungă decât cele cu care
v-am obișnuit dar este destul de dificil să vorbești concis despre un
subiect atât de larg. Mă voi strădui după putere cu specificația că
acest articol este rezultatul a multe sute de pagini citite, multe zeci
de ore de documentare văzute și multe discuții cu medici în care eu
personal am încredere, fiecare informație fiind verificată și
răsverificată din mai multe surse. Dacă vă interesează mai multe, puneți
mâna și căutați singuri sau discutați cu cineva care chiar se pricepe
în domeniul ăsta.
Să începem prin a prezenta câteva informații mai puțin cunoscute despre
prezervative. „Găurile” mici din prezervative sunt de aproximativ 7
microni. Mai exact, este considerat normal ca un prezervativ să aibă
găuri între 5 și 50 microni. E vorba de distanțele dintre fibrele de
latex, cauciuc sau alte materiale poroase și semi-poroase care sunt
folosite pentru construcția prezervativelor. Să fim înțeleși, vorbim
aici de cele făcute cu simț de răspundere, păstrate în condiții foarte
bune și folosite ca la carte, timp de maxim 3 minute după deschiderea
pachetului și la mai puțin de un an după ce a ieșit de pe banda de
producție. Asta pentru că în genere orice material „îmbătrânește” în
timp și-și schimbă proprietățile iar oxigenul din aer le ajută să
îmbătrânească mai repede. De cele mai multe ori apar inclusiv găuri mult
mai mari și aici nu vorbim de cele găurite intenționat ci pur și simplu
de micro-defecte de fabricație. Conform standardelor de producție, până
0.4% dintre prezervative sau 4 la o mie pot să aibă inclusiv defecțiuni
macroscopice înainte ca o serie să fie returnată ca „defectă”. Scrie în
ISO 4074:2002 pentru cine este interesat. Ca o comparație, mănușile
chirurgicale, trec prin teste mult mai complexe înainte de a fi admise
ca produse finite și chiar și acestea tot au acele microgăuri de 5-50 de
microni. Așa-i materialul. Verificabil în ISO 10282:2002. Standardele
ISO de obicei se obțin pe bani dar dacă tot vreți să le vedeți, dați o
fugă la o bibliotecă tehnică și veți fi uimiți cam ce puteți găsi acolo
cu un simplu permis de acces în bibliotecă.
Să începem cu spermatozoidul că oricum se pare că cea mai mare frică a
tinerilor care se apucă de relații sexuale înainte de căsătorie sau în
afara căsătoriei este teama de sarcină mai mult chiar decât de moarte.
Spermatozoidul are cam 3 microni în diametru și între 5 și 7 microni
lungime. Vedeți vreo diferență față de dimensiunea găurilor din
prezervativ? Ca să vorbim în statistici, 14% dintre cuplurile care
folosesc prezervative pentru a evita sarcina, vor avea parte de sarcină.
Este vorba de 14% pe an, nu pe tot parcursul vieții. Unul din șapte în
fiecare an. Felicitări, sunteți părinți. Acuma dacă tot ați făcut-o, nu
omorâți copilul.
Dimensiunile virusului HIV (cel care provoacă SIDA) sunt de aproximativ
180 miliardimi de metru sau mai exact între 0.1 și 0.18 microni. Se
consideră că aproximativ 30% dintre cei care întrețin relații sexuale cu
o persoană infectată cu HIV vor fi infectați la rândul lor. Indiferent
dacă folosesc prezervativ sau nu. Cu rată de infectare unul din trei, ai
avea șanse mai mari dacă joci ruletă rusească. Acolo e un glonte din 5
sau din 6. Există oameni care spun că totuși prezervativul scade rata de
infecție. În 1989 guvernul SUA a retras un grant de 2.5 milioane de
dolari care erau destinați unui studiu care să spună exact cu cât scade
riscul de infecție în cazul folosirii prezervativului. Din fericire
și-au dat seama la timp de greșeală și au retras grant-ul pentru că „un
număr inacceptabil de mare de oameni ar fi fost infectați”. Adică ar fi
existat și un număr acceptabil de infecții cu HIV? Sau poate au formulat
greșit.
Să vorbim puțin și despre virusul HPV, cel care provoacă veruci sau
negi. Asta nu este tot ce provoacă. La femei tot el este cel care
provoacă temutul cancer uterin. Atunci când este contactat în urma
diverselor „acțiuni orale” poate duce la cancer la gât. Cancerul la gât
este tratabil relativ ușor față de alte forme de cancer, dar nu și când
este provocat de HPV. Adică este mai ușor de tratat cancerul de gât
provocat de țigări decât cel provenit din infecție cu HPV. Provoacă de
altfel multe forme de cancer, inclusiv cancer anal și cancerul penisului
în funcție de zonele expuse. Să spun și ce dimensiuni are virusul HPV?
Are cam 0.04-0.055 microni. Interesant nu? Asta așa, ca divertisment, că
în acest caz oricum nu contează dimensiunile. Că de obicei nu se
transmite prin fluide. Nici măcar nu e nevoie de penetrare pentru a se
transmite infecția. Capsidul icosaedral care formează virusul HPV se
transmite prin contactul cu pielea din zona infectată. Adică dacă se
ating zonele genitale, deja există risc de infecție și asta este valabil
și dacă nu există negi vizibili. Asta așa, ca un semn de alarmă pentru
cei care consideră că anumite forme de joacă sunt „sigure”. În plus este
unul dintre cei mai prolifici viruși cunoscuți în toate bolile cu
transmitere sexuală. Se consideră că mai mult de jumătate dintre
contactele cu o pesoană infectată duc la infectare. Și, evident, mai
mulți oameni mor din cauza formelor de cancer cauzate de HPV decât de
SIDA. În România, 9 cazuri de cancer de col uterin sunt identificate în
fiecare zi, iar 6 femei mor ÎN FIECARE ZI. Vi se pare puțin? Asta
înseamnă că în anul trecut, 2011, 3000 de românce au fost depistate cu
cancer de col uterin iar 2000 dintre ele deja au început procesul de
transformare în oale și ulcele. În România sunt de aproximativ 6.3 ori
mai multe cazuri de cancer de col uterin decât în tot restul EU. S-a
făcut un vaccin care să contracareze parțial această problemă dar se
pare că are atât de multe efecte secundare încât majoritatea oamenilor
refuză să-și expună copiii la o asemenea nenorocire. Oricum, nu vom
vorbi acum despre minciuna cu vaccinul minune ci despre minciuna cu
prezervativul. Ceea ce se știe sigur este că atâta vreme cât amândoi
soții sunt curați și nici unul dintre ei nu-și caută vecinii printre
picioare, nu au șanse să se infecteze. Nu se transmite prin aer. Așa că
atunci când auziți că 80% dintre femei vor contacta HPV în decursul
vieții, să știți că e vorba de presupunerea că nu vor sta tocmai
cuminți, pe fundul lor, sau se vor căsători cu un bărbat care umblă pe
la vecine. Ah, doar ca fapt divers, nu e obligatoriu să producă
simptome. Formele cele mai periculoase de cele mai multe ori sunt
asimptomatice.
Să trecem la herpesul genital. Cunoscut și sub numele de HSV, mai exact
HSV-2 deși mai nou și HSV-1 se transmite pe cale sexuală. Ca o regulă
generală, HSV-1 se manifestă deasupra taliei, HSV-2 sub talie.
Procentajul de persoane infectate este cam cu 30% mai mare decât era la
nivelul anilor 1970. Studii relativ recente (2008-2010) au făcut
legătura între HSV și Alzheimer. Aia e la bătrânețe, nu acum, nu? Ia
dați o tură și vedeți bolnavi de Alzheimer și vorbim după aia. Iar cine
crede că e distractiv să ai herpes în zone sensibile ale corpului, poate
ar trebui să se gândească la câtă bătaie de cap îți dă un herpes la
mână – ăla este HSV-1 că e deasupra taliei. Dimensiunile virusului,
între 0.1 și 0.2 microni. Dimensiune variabilă pentru că este conținut
într-o structură proteică în formă de icosaedru. De fapt este un
protomer denumit generic capsidă care variază ca dimensiuni. Cine este
interesat de microbiologie poate căuta mai multe informații pe marginea
subiectului. Noi revenim la prezervative. Cât erau găurile? De la 5 la
50 de microni. Au, au și iar au! Bine ca nu este rată de infectare de
100% la niciun virus. Și nici șansele de sarcină nu sunt de 100% că mai
nou și asta e considerată boală. În plus, este un joc al
probabilităților cu care nu vreau să vă obosesc acum.
Acum, să vorbim generic despre virusuri. Cam toate virusurile cunoscute
au dimensiuni sub un micron. Unii spun că virusurile de fapt nu provoacă
nici o boală, alții spun că virusurile sunt responsabile pentru aproape
toate bolile din lume. Un lucru e clar și pentru unii și pentru alții,
virusurile nu pot fi distruse cu medicamente decât dacă moare și omul.
Mai exact, nici un virus, NICIODATĂ, nu a fost vindecat medical. Nici
măcar virusul gripei nu este vindecabil. Cine spune că poate să dea un
soi de medicație ca să treacă virusul, fără să omoare omul, minte.
Virusurile intră în stare de inactivitate, dar odată contactate, nu mai
dispar toată viața. Cazurile de vindecare, adică de dispariție a
virusului, intră la categoria minuni, nu vindecări medicale.