sâmbătă, 16 martie 2013

True love- Iubirea adevărată



Iubirea adevărată nu e Romeo și Julieta.
E Bunica și Bunicul care au îmbătrânit împreună.

O minciună numită prezervativ

Mă feresc să vorbesc sau să scriu despre lucruri pe care nu le cunosc dar tot mai mulți tineri mă întreabă diverse lucruri legate de sexualitate așa că, pentru a scuti lumea să se obosească cu căutarea de informații și să aibă cât mai mult timp pentru mess, Facebook, filme și cluburi, mi-am făcut timp și am căutat eu așa că le expun mai jos cât de succint pot. Este o scriere probabil mult mai lungă decât cele cu care v-am obișnuit dar este destul de dificil să vorbești concis despre un subiect atât de larg. Mă voi strădui după putere cu specificația că acest articol este rezultatul a multe sute de pagini citite, multe zeci de ore de documentare văzute și multe discuții cu medici în care eu personal am încredere, fiecare informație fiind verificată și răsverificată din mai multe surse. Dacă vă interesează mai multe, puneți mâna și căutați singuri sau discutați cu cineva care chiar se pricepe în domeniul ăsta.

Să începem prin a prezenta câteva informații mai puțin cunoscute despre prezervative. „Găurile” mici din prezervative sunt de aproximativ 7 microni. Mai exact, este considerat normal ca un prezervativ să aibă găuri între 5 și 50 microni. E vorba de distanțele dintre fibrele de latex, cauciuc sau alte materiale poroase și semi-poroase care sunt folosite pentru construcția prezervativelor. Să fim înțeleși, vorbim aici de cele făcute cu simț de răspundere, păstrate în condiții foarte bune și folosite ca la carte, timp de maxim 3 minute după deschiderea pachetului și la mai puțin de un an după ce a ieșit de pe banda de producție. Asta pentru că în genere orice material „îmbătrânește” în timp și-și schimbă proprietățile iar oxigenul din aer le ajută să îmbătrânească mai repede. De cele mai multe ori apar inclusiv găuri mult mai mari și aici nu vorbim de cele găurite intenționat ci pur și simplu de micro-defecte de fabricație. Conform standardelor de producție, până 0.4% dintre prezervative sau 4 la o mie pot să aibă inclusiv defecțiuni macroscopice înainte ca o serie să fie returnată ca „defectă”. Scrie în ISO 4074:2002 pentru cine este interesat. Ca o comparație, mănușile chirurgicale, trec prin teste mult mai complexe înainte de a fi admise ca produse finite și chiar și acestea tot au acele microgăuri de 5-50 de microni. Așa-i materialul. Verificabil în ISO 10282:2002. Standardele ISO de obicei se obțin pe bani dar dacă tot vreți să le vedeți, dați o fugă la o bibliotecă tehnică și veți fi uimiți cam ce puteți găsi acolo cu un simplu permis de acces în bibliotecă.

Să începem cu spermatozoidul că oricum se pare că cea mai mare frică a tinerilor care se apucă de relații sexuale înainte de căsătorie sau în afara căsătoriei este teama de sarcină mai mult chiar decât de moarte. Spermatozoidul are cam 3 microni în diametru și între 5 și 7 microni lungime. Vedeți vreo diferență față de dimensiunea găurilor din prezervativ? Ca să vorbim în statistici, 14% dintre cuplurile care folosesc prezervative pentru a evita sarcina, vor avea parte de sarcină. Este vorba de 14% pe an, nu pe tot parcursul vieții. Unul din șapte în fiecare an. Felicitări, sunteți părinți. Acuma dacă tot ați făcut-o, nu omorâți copilul.

Dimensiunile virusului HIV (cel care provoacă SIDA) sunt de aproximativ 180 miliardimi de metru sau mai exact între 0.1 și 0.18 microni. Se consideră că aproximativ 30% dintre cei care întrețin relații sexuale cu o persoană infectată cu HIV vor fi infectați la rândul lor. Indiferent dacă folosesc prezervativ sau nu. Cu rată de infectare unul din trei, ai avea șanse mai mari dacă joci ruletă rusească. Acolo e un glonte din 5 sau din 6. Există oameni care spun că totuși prezervativul scade rata de infecție. În 1989 guvernul SUA a retras un grant de 2.5 milioane de dolari care erau destinați unui studiu care să spună exact cu cât scade riscul de infecție în cazul folosirii prezervativului. Din fericire și-au dat seama la timp de greșeală și au retras grant-ul pentru că „un număr inacceptabil de mare de oameni ar fi fost infectați”. Adică ar fi existat și un număr acceptabil de infecții cu HIV? Sau poate au formulat greșit.

 Să vorbim puțin și despre virusul HPV, cel care provoacă veruci sau negi. Asta nu este tot ce provoacă. La femei tot el este cel care provoacă temutul cancer uterin. Atunci când este contactat în urma diverselor „acțiuni orale” poate duce la cancer la gât. Cancerul la gât este tratabil relativ ușor față de alte forme de cancer, dar nu și când este provocat de HPV. Adică este mai ușor de tratat cancerul de gât provocat de țigări decât cel provenit din infecție cu HPV. Provoacă de altfel multe forme de cancer, inclusiv cancer anal și cancerul penisului în funcție de zonele expuse. Să spun și ce dimensiuni are virusul HPV? Are cam 0.04-0.055 microni. Interesant nu? Asta așa, ca divertisment, că în acest caz oricum nu contează dimensiunile. Că de obicei nu se transmite prin fluide. Nici măcar nu e nevoie de penetrare pentru a se transmite infecția. Capsidul icosaedral care formează virusul HPV se transmite prin contactul cu pielea din zona infectată. Adică dacă se ating zonele genitale, deja există risc de infecție și asta este valabil și dacă nu există negi vizibili. Asta așa, ca un semn de alarmă pentru cei care consideră că anumite forme de joacă sunt „sigure”. În plus este unul dintre cei mai prolifici viruși cunoscuți în toate bolile cu transmitere sexuală. Se consideră că mai mult de jumătate dintre contactele cu o pesoană infectată duc la infectare. Și, evident, mai mulți oameni mor din cauza formelor de cancer cauzate de HPV decât de SIDA. În România, 9 cazuri de cancer de col uterin sunt identificate în fiecare zi, iar 6 femei mor ÎN FIECARE ZI. Vi se pare puțin? Asta înseamnă că în anul trecut, 2011, 3000 de românce au fost depistate cu cancer de col uterin iar 2000 dintre ele deja au început procesul de transformare în oale și ulcele. În România sunt de aproximativ 6.3 ori mai multe cazuri de cancer de col uterin decât în tot restul EU. S-a făcut un vaccin care să contracareze parțial această problemă dar se pare că are atât de multe efecte secundare încât majoritatea oamenilor refuză să-și expună copiii la o asemenea nenorocire. Oricum, nu vom vorbi acum despre minciuna cu vaccinul minune ci despre minciuna cu prezervativul. Ceea ce se știe sigur este că atâta vreme cât amândoi soții sunt curați și nici unul dintre ei nu-și caută vecinii printre picioare, nu au șanse să se infecteze. Nu se transmite prin aer. Așa că atunci când auziți că 80% dintre femei vor contacta HPV în decursul vieții, să știți că e vorba de presupunerea că nu vor sta tocmai cuminți, pe fundul lor, sau se vor căsători cu un bărbat care umblă pe la vecine. Ah, doar ca fapt divers, nu e obligatoriu să producă simptome. Formele cele mai periculoase de cele mai multe ori sunt asimptomatice.

Să trecem la herpesul genital. Cunoscut și sub numele de HSV, mai exact HSV-2 deși mai nou și HSV-1 se transmite pe cale sexuală. Ca o regulă generală, HSV-1 se manifestă deasupra taliei, HSV-2 sub talie. Procentajul de persoane infectate este cam cu 30% mai mare decât era la nivelul anilor 1970. Studii relativ recente (2008-2010) au făcut legătura între HSV și Alzheimer. Aia e la bătrânețe, nu acum, nu? Ia dați o tură și vedeți bolnavi de Alzheimer și vorbim după aia. Iar cine crede că e distractiv să ai herpes în zone sensibile ale corpului, poate ar trebui să se gândească la câtă bătaie de cap îți dă un herpes la mână – ăla este HSV-1 că e deasupra taliei. Dimensiunile virusului, între 0.1 și 0.2 microni. Dimensiune variabilă pentru că este conținut într-o structură proteică în formă de icosaedru. De fapt este un protomer denumit generic capsidă care variază ca dimensiuni. Cine este interesat de microbiologie poate căuta mai multe informații pe marginea subiectului. Noi revenim la prezervative. Cât erau găurile? De la 5 la 50 de microni. Au, au și iar au! Bine ca nu este rată de infectare de 100% la niciun virus. Și nici șansele de sarcină nu sunt de 100% că mai nou și asta e considerată boală. În plus, este un joc al probabilităților cu care nu vreau să vă obosesc acum.

Acum, să vorbim generic despre virusuri. Cam toate virusurile cunoscute au dimensiuni sub un micron. Unii spun că virusurile de fapt nu provoacă nici o boală, alții spun că virusurile sunt responsabile pentru aproape toate bolile din lume. Un lucru e clar și pentru unii și pentru alții, virusurile nu pot fi distruse cu medicamente decât dacă moare și omul. Mai exact, nici un virus, NICIODATĂ, nu a fost vindecat medical. Nici măcar virusul gripei nu este vindecabil. Cine spune că poate să dea un soi de medicație ca să treacă virusul, fără să omoare omul, minte. Virusurile intră în stare de inactivitate, dar odată contactate, nu mai dispar toată viața. Cazurile de vindecare, adică de dispariție a virusului, intră la categoria minuni, nu vindecări medicale.

luni, 4 martie 2013

Bărbatul adevărat. Cine este?

traducere şi adaptare: Ioana-Raluca Onofrei
sursa: foma.ru
 
Bărbatul adevărat este acela care ia asupra sa partea cea mai dificilă din viața familiei și rezolvă primul problema care se ivește. Este cineva care este întotdeauna responsabil pentru cuvintele și faptele sale și are grijă de cei din jurul său.
”Fii bărbat!” îndemnul acesta îl aud destul de des ieșind din gura părinților sau a prietenilor, dar și în mass-media. Dar dacă, de exemplu, în gura tatălui meu sună destul de firesc și așteptat (părinților le place adesea să arate că odraslele lor nu sunt așa cum le-ar plăcea lor), în ceea ce privește celelalte surse, apare o întrebare cât se poate de logică: ce înseamnă la urma urmei să fii un bărbat adevărat?
Aici, răspunsurile pot fi dintre cele mai variate, de la imaginea play-boy până la portretul unui dictator autoritar. Dar, în ciuda diversității etaloanelor de ”bărbați adevărați”, problema rămâne deschisă. Aceasta înseamnă că trebuie căutată cheia înțelegerii acestei expresii în afara cadrelor deja stabilite, a clișeelor, a idealurilor.
Când eram mic, în fața casei noastre se adunau adesea vecinele mai bătrâne. Era pe la începutul anilor 90, când societatea încă nu era distrusă ca acum, iar amabilitatea era o normă și nu o excepție. La fel și copilăria mea s-a petrecut în vremea în care au început să se dea la televizor filme străine cu eroi frumoși, cu vieți frumoase și gânduri frumoase.
Crescut cu asemenea producții, stăteam într-o seară cu pensionarele noastre pe o bancă. Îmi amintesc bine această discuție pe care o păstrez în minte și acum. Era vorba despre război, acela pe care bătrânele îl văzuseră cu ochii lor, experiență pentru care unele plătiseră cu prețul vieții celor apropiați. Aceste pierderi reprezentau una dintre temele principale ale întâlnirilor ”de pe bancă”, iar eu arzând de dorința de a-mi spune cuvântul, am început:
- Ah, dacă ar fi fost în armata noastră câte doi Terminatori pe batalion, războiul ar fi fost câștigat rapid!
Acum regret mult că am spus această frază. Nu pentru că a ridicat un val de proteste din partea bătrânelor, ci pentru că le-am creat o rană adevărată și profundă. Am înțeles aceasta abia peste câțiva ani, când mi s-a clarificat un adevăr: soldații noștri au trecut acest război groaznic nu atât datorită forței armelor, ci mai cu seamă pentru că știuseră să rămână oameni și să păstreze un chip omenesc în condiții înspăimântătoare.
Bărbații pe care i-au evocat bătrânele mele interlocutoare erau cu adevărat departe de tipul cinematografic contemporan. Majoritatea nu aveau o înfățișare hollywoodiană, nici o forță fizică aparte, nici ceea ce, convențional, se numește azi ”glamour”. Dar ei știuseră să îi apere pe cei pe care îi iubeau, pământul și țara și apoi să se dedice restaurării economiei, creșterii familiei, educației copiilor. Altfel spus, se jertfeau și iubeau. Jertfa și iubirea - aceștia sunt doi termeni cheie care determină, din punctul meu de vedere, idealul ”bărbatului adevărat”.
Desigur, există niște trăsături masculine care sunt proprii unei firi puternice: de exemplu, să-și câștige existența, să conducă, să protejeze, să fie tată. Însăși constituția organismului bărbatului arată că este mai puternic decât cel al femeii. Cu toate acestea, dacă luăm în considerare fondul moral, nu există nicio diferență între cele două sexe. Iar fiecare dintre noi, oricare ar fi natura celui de-al 46-lea cromozom, este chemat la dezvoltarea calităților sale, care, în limbajul Bisericii, reprezintă chipul lui Dumnezeu. În această cheie, să fii bărbat, înainte de toate, înseamnă să fii om. Să iubești și să te jertfești pentru ceilalți, să fii sprijinul și nădejdea celorlalți.
Acum, dragostea și abnegația, ca elemente ale ”formulei bărbătești” ereditare, se nivelează rapid în conștiința societății devenind contra-greutatea romantică a imaginii de ”macho dur”, ”băiat de treabă” sau ”om de afaceri”. Dar aici este un nou paradox: oricare ar fi tipul care o atrage pe femeia contemporană, în adâncul sufletului ei, ea va fi cu totul de acord cu bunicile din copilăria mea și va spune că bărbatul adevărat este acela pe care poți conta în orice clipă, care nu va trăda și nu se va preface în nicio situație. Cel în spatele căruia te poți ascunde, în care poți avea deplină încredere. Cel cu care vei putea să-ți petreci toată viața, la bine și la rău. Și, în plus, nu doar să exiști, ci să trăiești o viață plină și fericită.
Bărbatul adevărat este acela care ia asupra sa partea cea mai dificilă din viața familiei și rezolvă primul problema care se ivește. Este cineva care este întotdeauna responsabil pentru cuvintele și faptele sale și are grijă de cei din jurul său. Este cel care vede lumea nu prin șablonul societății (care azi e unul, iar mâine altul), ci are un resort interior solid. Este cel care știe să distingă binele de rău și are bărbăția de a fi de partea adevărului chiar și atunci când este incomod pentru tine sau când aduce dezaprobarea celor din jur.
Da, idealul ”bărbatului adevărat” este întotdeauna legat de bărbăție și fermitate. Dar nu este vorba despre o demonstrație de forță ca la eroii filmelor hollywoodiene și nici de duritatea tiranului domestic. Tăria bărbatului stă în calitățile sale morale și în modul în care ele corespund valorilor evanghelice. Dintre care, cea mai importantă este exprimată printr-un cuvânt simplu: IUBIREA.

Doxologia.ro
 

joi, 28 februarie 2013

Drumul de la concepție la naștere



Alexander Tsiaras: Drumul de la concepție la naștere în imagini. Video în limba engleză, cu subtitrare în mai multe limbi, inclusiv româna.

Sursa: Teologie.net

duminică, 24 februarie 2013

Cât de frumoși sunt oamenii!

"Bucuriile sunt năzuiri fireşti făpturii noastre. Oamenii cred că le pot avea prin ceea ce pot lua, prin ceea ce pot câştiga de la alţii. Astăzi se crede îndeobşte în binefacerile materiale aduse de această atitudine de viaţă. De aceea aleargă, se zbuciumă, se vând şi cântă pentru o fărâmă de avere. E o mare rătăcire.
Omul care vrea şi cere pentru sine poate avea plăceri, dar nu bucurii. Nimic din ce caută el nu poate aduce bucurii. Egoistul, Hrăpăreţul nu cunosc aceste stări de lumină şi plinătate. Năzuinţele lor nesăţioase arată cu prisosinţă cât de mult sunt în lipsă.
Adevărata bucurie vine din prisos de omenie, vine din bogăţie interioară. Nu te bucuri cu adevărat decât prin dăruire. Eşti mare şi puternic prin ceea ce poţi dărui altora, nu prin ceea ce poţi lua de la ei. Eşti câtă putere de depăşire, câtă putere de jertfă ai. Numai cel ce dă dovedeşte că este cu adevărat bogat."

 Ernest Bernea - Îndemn la simplitate, Editura Vremea, Bucureşti,2006

vineri, 22 februarie 2013

Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie

Campania "Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie", lansată pe 6 noiembrie 2010 pe site-ul Ortodoxia tinerilor, urmăreşte câteva scopuri precise:
  • demontarea zvonului conform căruia astăzi toţi tinerii ar intreţine relaţii intime înainte de căsătorie, zvon care-i corupe să "intre în rând cu lumea";
  • evidenţierea efectelor negative ale relaţiilor sexuale inainte de casatorie asupra intregii societăţi;
  • conştientizarea gravităţii acestui păcat şi a consecinţelor pe termen scurt, mediu si lung asupra vieţii;
  • încurajarea celor care sunt feciori (fecioare) să se păstreze curaţi în faţa lui Dumnezeu până la căsătorie;
  • încurajarea celor care au desfrânat să nu mai repete aceeaşi greşeală, bine ştiind că Dumnezeu ne iartă, ne indreptează şi ne primeşte pe toţi;
Au fost foarte mulți tineri care au trimis mărturiile lor:

marți, 19 februarie 2013

Cine este Valentin?

 

stau pe balcon. cu o pasăre moartă..( Aurel Dumitraşcu - ultimul poem)

Pare dificil de înţeles pentru tinerii care au sărbătorit Valentine Day un fapt care ţine de evidenţă: aceea că ieri nu şi-au sărbătorit iubirea lor. Nu, ieri,  iubirea lor l-a sărbătorit pe Valentin. Şi cine este, de fapt, Valentin, îşi pot da seama poate, abia acum, după ce a trecut mahmureala petrecerii…  
Ca să vă apropiaţi de identitatea reală a acestui personaj, trebuie să ocoliţi total poveştile mass media ( toate doar reclame ale comercianţilor care în acestă zi fac bani buni din sentiment ) şi să judecaţi după fapte.
Cred că nu e greu de remarcat că, a iubi, a face gesturile dragostei, atunci când altcineva decât dragostea însăşi îndeamnă, inspiră, ”porunceşte”, înseamnă a supune iubirea unei alte voinţe decât a ei. Şi cine oare ar îndrăzni să-ţi spună CÂND să iubeşti? Cine ar şti mai bine decât iubirea însăşi CÂND să se sărbătorească? Şi mai ales, cui ar permite îndrăgostiţii să le facă aşa ceva, când ei sunt gata să se răzvrătească împotriva părinţilor şi profesorilor, pentru a-şi apăra dragostea? Cine este acest Valentin de are o asemenea putere?
Când cineva iubeşte la sugestia sau porunca altcuiva, atunci iubirea lui devine roaba acelui altcineva.
Iată, milioane de îndrăgostiţi, după zile sau luni, se trezesc, inevitabil, la sfârşitul minunatei lor poveşti de dragoste, ca în peisajul atroce al unei catastrofe aeriene… Şi se întreabă, cu sufletele distruse, cum au ajuns acolo? Cum de a ajuns pasărea măiastră a iubirii, un avion de cursă regulată, care zboară şi se prăbuşeşte zilnic între copilărie şi maturitate, plin cu adolescenţi  îndrăgostiţi? Răspunsul nu e greu de dat, ci de primit. Şi este vorba despre Valentin.
Într-o zi de februarie, pasărea iubirii a fost oferită lui Valentin. El, în timp ce o întorcea pe toate părţile, lăudându-i frumuseţea, îi sucea discret gâtul, îi smulgea inima şi i-o înlocuia cu un mecanism controlat de la distanţă. Nu vă miraţi de atâta măiestrie: el este printre altele părintele tuturor iluzioniştilor şi prestidigitatorilor. Aşa că tinerii îşi iau înapoi pasărea transformată în avion şi se trezesc, în scurtă vreme, în picaj accelerat; apoi, iminentă, aterizarea forţată: într-un pat… 
Acest accident devine o regulă. Telecomanda lui Valentin este necruţătoare: repetă zilnic sau de mai multe ori pe zi această catastrofă aeriană a iubirii. Până unii tineri ajung, cu sufletele şi trupurile epuizate de atâtea prăbuşiri controlate, să se uite la celălalt ca la autorul acestui chin. Este începutul urii. Care, în final, se va răsfrânge asupra iubirii însăşi…
Iar tinerii care au ajuns să urască iubirea primesc cadou de la Valentin o telecomandă… Devin ucenicii lui şi agenţii de răspândire a „iubirii” marca Valentin…
Acum puteţi să-mi spuneţi care este numele real al lui Valentin?
Dacă l-aţi descoperit, atunci aveţi nevoie de încă o informaţie: că există o firmă la care, oricine se duce să predea pasărea lui împăiată, primeşte una vie. 
Această "firmă" se numeşte Biserica ortodoxă. În ea mulţi tineri au găsit vindecare de "dragostea" lui Valentin.
De efortul de a face, printr-o sexualitate tot mai disperată, să bată aripile unei păsări moarte...

Minunea Maicii Domnului cu o tânără pe care a ferit-o de o alegere nepotrivită

Minunea Maicii Domnului  O frumoasă priceasnă în cinstea Maicii Domnului spune așa:   „Când plângeai sub Cruce/Maică-ndurerată,/Te-am primit...