Bărbatul adevărat este acela care ia asupra sa partea cea mai dificilă
din viața familiei și rezolvă primul problema care se ivește. Este
cineva care este întotdeauna responsabil pentru cuvintele și faptele
sale și are grijă de cei din jurul său.
”Fii bărbat!” îndemnul acesta îl aud destul de des ieșind din gura
părinților sau a prietenilor, dar și în mass-media. Dar dacă, de
exemplu, în gura tatălui meu sună destul de firesc și așteptat
(părinților le place adesea să arate că odraslele lor nu sunt așa cum
le-ar plăcea lor), în ceea ce privește celelalte surse, apare o
întrebare cât se poate de logică: ce înseamnă la urma urmei să fii un
bărbat adevărat?
Aici, răspunsurile pot fi dintre cele mai variate, de la imaginea
play-boy până la portretul unui dictator autoritar. Dar, în ciuda
diversității etaloanelor de ”bărbați adevărați”, problema rămâne
deschisă. Aceasta înseamnă că trebuie căutată cheia înțelegerii acestei
expresii în afara cadrelor deja stabilite, a clișeelor, a idealurilor.
Când eram mic, în fața casei noastre se adunau adesea vecinele mai
bătrâne. Era pe la începutul anilor 90, când societatea încă nu era
distrusă ca acum, iar amabilitatea era o normă și nu o excepție. La fel
și copilăria mea s-a petrecut în vremea în care au început să se dea la
televizor filme străine cu eroi frumoși, cu vieți frumoase și gânduri
frumoase.
Crescut cu asemenea producții, stăteam într-o seară cu pensionarele
noastre pe o bancă. Îmi amintesc bine această discuție pe care o păstrez
în minte și acum. Era vorba despre război, acela pe care bătrânele îl
văzuseră cu ochii lor, experiență pentru care unele plătiseră cu prețul
vieții celor apropiați. Aceste pierderi reprezentau una dintre temele
principale ale întâlnirilor ”de pe bancă”, iar eu arzând de dorința de
a-mi spune cuvântul, am început:
- Ah, dacă ar fi fost în armata noastră câte doi Terminatori pe batalion, războiul ar fi fost câștigat rapid!
Acum regret mult că am spus această frază. Nu pentru că a ridicat un
val de proteste din partea bătrânelor, ci pentru că le-am creat o rană
adevărată și profundă. Am înțeles aceasta abia peste câțiva ani, când mi
s-a clarificat un adevăr: soldații noștri au trecut acest război
groaznic nu atât datorită forței armelor, ci mai cu seamă pentru că
știuseră să rămână oameni și să păstreze un chip omenesc în condiții
înspăimântătoare.
Bărbații pe care i-au evocat bătrânele mele interlocutoare erau cu
adevărat departe de tipul cinematografic contemporan. Majoritatea nu
aveau o înfățișare hollywoodiană, nici o forță fizică aparte, nici ceea
ce, convențional, se numește azi ”glamour”. Dar ei știuseră să îi apere
pe cei pe care îi iubeau, pământul și țara și apoi să se dedice
restaurării economiei, creșterii familiei, educației copiilor. Altfel
spus, se jertfeau și iubeau. Jertfa și iubirea - aceștia sunt doi
termeni cheie care determină, din punctul meu de vedere, idealul
”bărbatului adevărat”.
Desigur, există niște trăsături masculine care sunt proprii unei firi
puternice: de exemplu, să-și câștige existența, să conducă, să
protejeze, să fie tată. Însăși constituția organismului bărbatului arată
că este mai puternic decât cel al femeii. Cu toate acestea, dacă luăm
în considerare fondul moral, nu există nicio diferență între cele două
sexe. Iar fiecare dintre noi, oricare ar fi natura celui de-al 46-lea
cromozom, este chemat la dezvoltarea calităților sale, care, în limbajul
Bisericii, reprezintă chipul lui Dumnezeu. În această cheie, să fii
bărbat, înainte de toate, înseamnă să fii om. Să iubești și să te
jertfești pentru ceilalți, să fii sprijinul și nădejdea celorlalți.
Acum, dragostea și abnegația, ca elemente ale ”formulei bărbătești”
ereditare, se nivelează rapid în conștiința societății devenind
contra-greutatea romantică a imaginii de ”macho dur”, ”băiat de treabă”
sau ”om de afaceri”. Dar aici este un nou paradox: oricare ar fi tipul
care o atrage pe femeia contemporană, în adâncul sufletului ei, ea va fi
cu totul de acord cu bunicile din copilăria mea și va spune că bărbatul
adevărat este acela pe care poți conta în orice clipă, care nu va trăda
și nu se va preface în nicio situație. Cel în spatele căruia te poți
ascunde, în care poți avea deplină încredere. Cel cu care vei putea
să-ți petreci toată viața, la bine și la rău. Și, în plus, nu doar să
exiști, ci să trăiești o viață plină și fericită.
Bărbatul adevărat este acela care ia asupra sa partea cea mai dificilă
din viața familiei și rezolvă primul problema care se ivește. Este
cineva care este întotdeauna responsabil pentru cuvintele și faptele
sale și are grijă de cei din jurul său. Este cel care vede lumea nu prin
șablonul societății (care azi e unul, iar mâine altul), ci are un
resort interior solid. Este cel care știe să distingă binele de rău și
are bărbăția de a fi de partea adevărului chiar și atunci când este
incomod pentru tine sau când aduce dezaprobarea celor din jur.
Da, idealul ”bărbatului adevărat” este întotdeauna legat de bărbăție și
fermitate. Dar nu este vorba despre o demonstrație de forță ca la eroii
filmelor hollywoodiene și nici de duritatea tiranului domestic. Tăria
bărbatului stă în calitățile sale morale și în modul în care ele
corespund valorilor evanghelice. Dintre care, cea mai importantă este
exprimată printr-un cuvânt simplu: IUBIREA.
Doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu