O minciună numită prezervativ

Mă feresc să vorbesc sau să scriu despre lucruri pe care nu le cunosc dar tot mai mulți tineri mă întreabă diverse lucruri legate de sexualitate așa că, pentru a scuti lumea să se obosească cu căutarea de informații și să aibă cât mai mult timp pentru mess, Facebook, filme și cluburi, mi-am făcut timp și am căutat eu așa că le expun mai jos cât de succint pot. Este o scriere probabil mult mai lungă decât cele cu care v-am obișnuit dar este destul de dificil să vorbești concis despre un subiect atât de larg. Mă voi strădui după putere cu specificația că acest articol este rezultatul a multe sute de pagini citite, multe zeci de ore de documentare văzute și multe discuții cu medici în care eu personal am încredere, fiecare informație fiind verificată și răsverificată din mai multe surse. Dacă vă interesează mai multe, puneți mâna și căutați singuri sau discutați cu cineva care chiar se pricepe în domeniul ăsta.

Să începem prin a prezenta câteva informații mai puțin cunoscute despre prezervative. „Găurile” mici din prezervative sunt de aproximativ 7 microni. Mai exact, este considerat normal ca un prezervativ să aibă găuri între 5 și 50 microni. E vorba de distanțele dintre fibrele de latex, cauciuc sau alte materiale poroase și semi-poroase care sunt folosite pentru construcția prezervativelor. Să fim înțeleși, vorbim aici de cele făcute cu simț de răspundere, păstrate în condiții foarte bune și folosite ca la carte, timp de maxim 3 minute după deschiderea pachetului și la mai puțin de un an după ce a ieșit de pe banda de producție. Asta pentru că în genere orice material „îmbătrânește” în timp și-și schimbă proprietățile iar oxigenul din aer le ajută să îmbătrânească mai repede. De cele mai multe ori apar inclusiv găuri mult mai mari și aici nu vorbim de cele găurite intenționat ci pur și simplu de micro-defecte de fabricație. Conform standardelor de producție, până 0.4% dintre prezervative sau 4 la o mie pot să aibă inclusiv defecțiuni macroscopice înainte ca o serie să fie returnată ca „defectă”. Scrie în ISO 4074:2002 pentru cine este interesat. Ca o comparație, mănușile chirurgicale, trec prin teste mult mai complexe înainte de a fi admise ca produse finite și chiar și acestea tot au acele microgăuri de 5-50 de microni. Așa-i materialul. Verificabil în ISO 10282:2002. Standardele ISO de obicei se obțin pe bani dar dacă tot vreți să le vedeți, dați o fugă la o bibliotecă tehnică și veți fi uimiți cam ce puteți găsi acolo cu un simplu permis de acces în bibliotecă.

Să începem cu spermatozoidul că oricum se pare că cea mai mare frică a tinerilor care se apucă de relații sexuale înainte de căsătorie sau în afara căsătoriei este teama de sarcină mai mult chiar decât de moarte. Spermatozoidul are cam 3 microni în diametru și între 5 și 7 microni lungime. Vedeți vreo diferență față de dimensiunea găurilor din prezervativ? Ca să vorbim în statistici, 14% dintre cuplurile care folosesc prezervative pentru a evita sarcina, vor avea parte de sarcină. Este vorba de 14% pe an, nu pe tot parcursul vieții. Unul din șapte în fiecare an. Felicitări, sunteți părinți. Acuma dacă tot ați făcut-o, nu omorâți copilul.

Dimensiunile virusului HIV (cel care provoacă SIDA) sunt de aproximativ 180 miliardimi de metru sau mai exact între 0.1 și 0.18 microni. Se consideră că aproximativ 30% dintre cei care întrețin relații sexuale cu o persoană infectată cu HIV vor fi infectați la rândul lor. Indiferent dacă folosesc prezervativ sau nu. Cu rată de infectare unul din trei, ai avea șanse mai mari dacă joci ruletă rusească. Acolo e un glonte din 5 sau din 6. Există oameni care spun că totuși prezervativul scade rata de infecție. În 1989 guvernul SUA a retras un grant de 2.5 milioane de dolari care erau destinați unui studiu care să spună exact cu cât scade riscul de infecție în cazul folosirii prezervativului. Din fericire și-au dat seama la timp de greșeală și au retras grant-ul pentru că „un număr inacceptabil de mare de oameni ar fi fost infectați”. Adică ar fi existat și un număr acceptabil de infecții cu HIV? Sau poate au formulat greșit.

 Să vorbim puțin și despre virusul HPV, cel care provoacă veruci sau negi. Asta nu este tot ce provoacă. La femei tot el este cel care provoacă temutul cancer uterin. Atunci când este contactat în urma diverselor „acțiuni orale” poate duce la cancer la gât. Cancerul la gât este tratabil relativ ușor față de alte forme de cancer, dar nu și când este provocat de HPV. Adică este mai ușor de tratat cancerul de gât provocat de țigări decât cel provenit din infecție cu HPV. Provoacă de altfel multe forme de cancer, inclusiv cancer anal și cancerul penisului în funcție de zonele expuse. Să spun și ce dimensiuni are virusul HPV? Are cam 0.04-0.055 microni. Interesant nu? Asta așa, ca divertisment, că în acest caz oricum nu contează dimensiunile. Că de obicei nu se transmite prin fluide. Nici măcar nu e nevoie de penetrare pentru a se transmite infecția. Capsidul icosaedral care formează virusul HPV se transmite prin contactul cu pielea din zona infectată. Adică dacă se ating zonele genitale, deja există risc de infecție și asta este valabil și dacă nu există negi vizibili. Asta așa, ca un semn de alarmă pentru cei care consideră că anumite forme de joacă sunt „sigure”. În plus este unul dintre cei mai prolifici viruși cunoscuți în toate bolile cu transmitere sexuală. Se consideră că mai mult de jumătate dintre contactele cu o pesoană infectată duc la infectare. Și, evident, mai mulți oameni mor din cauza formelor de cancer cauzate de HPV decât de SIDA. În România, 9 cazuri de cancer de col uterin sunt identificate în fiecare zi, iar 6 femei mor ÎN FIECARE ZI. Vi se pare puțin? Asta înseamnă că în anul trecut, 2011, 3000 de românce au fost depistate cu cancer de col uterin iar 2000 dintre ele deja au început procesul de transformare în oale și ulcele. În România sunt de aproximativ 6.3 ori mai multe cazuri de cancer de col uterin decât în tot restul EU. S-a făcut un vaccin care să contracareze parțial această problemă dar se pare că are atât de multe efecte secundare încât majoritatea oamenilor refuză să-și expună copiii la o asemenea nenorocire. Oricum, nu vom vorbi acum despre minciuna cu vaccinul minune ci despre minciuna cu prezervativul. Ceea ce se știe sigur este că atâta vreme cât amândoi soții sunt curați și nici unul dintre ei nu-și caută vecinii printre picioare, nu au șanse să se infecteze. Nu se transmite prin aer. Așa că atunci când auziți că 80% dintre femei vor contacta HPV în decursul vieții, să știți că e vorba de presupunerea că nu vor sta tocmai cuminți, pe fundul lor, sau se vor căsători cu un bărbat care umblă pe la vecine. Ah, doar ca fapt divers, nu e obligatoriu să producă simptome. Formele cele mai periculoase de cele mai multe ori sunt asimptomatice.

Să trecem la herpesul genital. Cunoscut și sub numele de HSV, mai exact HSV-2 deși mai nou și HSV-1 se transmite pe cale sexuală. Ca o regulă generală, HSV-1 se manifestă deasupra taliei, HSV-2 sub talie. Procentajul de persoane infectate este cam cu 30% mai mare decât era la nivelul anilor 1970. Studii relativ recente (2008-2010) au făcut legătura între HSV și Alzheimer. Aia e la bătrânețe, nu acum, nu? Ia dați o tură și vedeți bolnavi de Alzheimer și vorbim după aia. Iar cine crede că e distractiv să ai herpes în zone sensibile ale corpului, poate ar trebui să se gândească la câtă bătaie de cap îți dă un herpes la mână – ăla este HSV-1 că e deasupra taliei. Dimensiunile virusului, între 0.1 și 0.2 microni. Dimensiune variabilă pentru că este conținut într-o structură proteică în formă de icosaedru. De fapt este un protomer denumit generic capsidă care variază ca dimensiuni. Cine este interesat de microbiologie poate căuta mai multe informații pe marginea subiectului. Noi revenim la prezervative. Cât erau găurile? De la 5 la 50 de microni. Au, au și iar au! Bine ca nu este rată de infectare de 100% la niciun virus. Și nici șansele de sarcină nu sunt de 100% că mai nou și asta e considerată boală. În plus, este un joc al probabilităților cu care nu vreau să vă obosesc acum.

Acum, să vorbim generic despre virusuri. Cam toate virusurile cunoscute au dimensiuni sub un micron. Unii spun că virusurile de fapt nu provoacă nici o boală, alții spun că virusurile sunt responsabile pentru aproape toate bolile din lume. Un lucru e clar și pentru unii și pentru alții, virusurile nu pot fi distruse cu medicamente decât dacă moare și omul. Mai exact, nici un virus, NICIODATĂ, nu a fost vindecat medical. Nici măcar virusul gripei nu este vindecabil. Cine spune că poate să dea un soi de medicație ca să treacă virusul, fără să omoare omul, minte. Virusurile intră în stare de inactivitate, dar odată contactate, nu mai dispar toată viața. Cazurile de vindecare, adică de dispariție a virusului, intră la categoria minuni, nu vindecări medicale.


Există și boli cu transmitere sexuală care sunt vindecabile. Mai mult sau mai puțin vindecabile dar totuși, nu se moare de la ele și uneori nu se suferă chiar toată viața. Am spus uneori. Doar vreo 10 dintre cele 27 de boli cu transitere sexuală cunoscute în ziua de azi sunt incurabile. Mă rog, se pot atenua simtomele, se poate opri dezvoltarea bolii, se poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului, dar rămâne căpătuit cu ea până la moarte. Cu ea, dacă e numai una. Cei care întrețin relații sexuale în afara familiei sunt de obicei purtători a mai mult de o boală cu transmitere sexuală. În SUA sunt cam 2.5 boli de acest gen pe cap de adolescent activ sexual. În România nu am găsit astfel de studii făcute. Este posibil să apară și la noi astfel de studii dacă ne obligă UE să le facem. Sau poate s-au făcut și n-am reușit eu să le găsesc. Ideea este că odată contactată una dintre ele, de cele mai multe ori organismul devine mult mai deschis la contactarea altora. Altfel spus, rata de infecție crește semnificativ după ce un om a fost odată infectat cu o boală cu transmitere sexuală.
Sifilisul este provocat de bacteria numită treponema pallidum. Are formă spiralată și o masă moleculară de 1.14 MDa sau megadaltoni. Adică aproximativ greutatea a 1 milion de protoni. Are codificate cam 1000 de structuri proteice. Mult nu? Lungime între 8 și 20 de microni și diametru între 18 și 20 de microni. Eh, asta ar trebui să se mai și oprească în prezervativ. Da, se mai și oprește. Uneori trece. Nu anunță în avans când urmează să treacă. Marele „avantaj” ar fi că apar simtome între 3 și 90 de zile de la infecție. Media este de 21 de zile. Principalul motiv pentru care infecțiile de sifilis sunt foarte rare în ziua de azi este faptul că simtomele sunt destul de evidente. Nu se datorează prezervativului. Asta oricum, nu înseamnă că România nu este campioană și la acest capitol. Avem cea mai mare rată de sifilis din Uniunea Europeană. În plus, până la ora actuală, finele anului 2011, nu există nici un fel de vaccin sau tratament complet pentru sifilis. Penicilina G care se administrează în cazurile de sifilis nu distruge complet infecția, doar inhibă dezvoltarea ulterioară a bolii. În plus, există riscul apariției reacției Jarisch-Herxheimer care poate scoate nasul la iveală în urma oricărui tratament cu penicilină sau tetraciclină și care se manifestă prin friguri, febră, dureri de cap, hipotensiune, vasodilatații, tahicardie și multe altele. Întrebați pe cineva în domeniu dacă vreți să vedeți cum este să ți se toarne termeni medicali până ți se face capul calendar. Eu am întrebat și am încercat să sintetizez. Dar să revenim la prezervative și la falsa protecție pe care o oferă.

Clamidioza este provocată de bacteria denumită chlamidya. Are genomul de 500 până la 1000 kDa (kilodaltoni) și dimensiune între 0.5 și 0.6 microni. Sporii însă au între 0.25 și 0.3 microni. Din nou, mult prea mic pentru găurile din prezervative. Cel mai adesea nu prezintă simptome. Adică nu se vede nimic decât dacă se fac teste specializate pentru asta. Eh, dacă nu doare, nu merită bagată în seamă, nu? Nu tocmai. Netratată în primele 6-8 săptămâni, poate provoca orbire. Pe bune. Cam 3.5% din cazurile de orbire din lume se datorează acestei bacterii. De asemenea uneori provoacă sterilitate atât la bărbați cât și la femei. Ca să fie clar, statistic, o infectare cu chlamidya este cam la fel de eficientă ca și o legare a trompelor uterine la 25% dintre femei. Două infectări, cam 50%. La a treia infectare deja vorbim de procente foarte apropiate de 100%. Să trecem cu vederea problemele reumatologice de artrită reactivă sau artrită Reiter cum mai este numită? Se pare că are preferințe pentru bărbați pentru că ei sunt cei mai adesea afectați de această boală. Asta este, unele afectează mai mult femei, altele mai mult bărbați, iar altele nu fac discriminări.
Gonoreea este una dintre cele mai vechi boli cu transitere sexuală cunoscute. Este provocată de bacteria numită neisseria ghonorrhoeae. Nu am reușit să găsesc informații cu privire la dimensiuni dar are 2002 gene proteice, deci este probabil cam de două ori mai mare decât bacteria care provoacă sifilisul. Nu se cunosc forme medicale de prevenție. La nivelul anului 2011 tratamentul se face cu cefalosporine de generația a treia pentru că devine tot mai mult imun la antibioticele clasice. Recent au fost raportate forme care sunt imune și la ceftriaxon (o cefalosporină de generația a treia). Pustule, artrite septice, meningite și endocardite sunt urmări ale gonoreei netratate. În lume, la ora actuală, sunt cam 113.5 cazuri de gonoree la suta de mii de oameni. Da, asta e ceva mai mult de 1 la mie. Am uitat cumva să spun că aproximativ jumătate din femeile infectate nu au simtome? Eh, am spus acuma. Și dacă exista simtome de multe ori sunt mascate și greu de depistat. Riscul de transmitere este de aproximativ 20% de la femeie la bărbat la fiecare act sexual pe care-l întrețin. Riscul de infectare de la bărbat la femeie este de aproape 60%.

Adăugați la toate acestea faptul că aproximativ 80% dintre persoanele infectate nu au simtome. Altfel spus, nu știu că sunt infectați și în felul acesta devin puncte de împrășțiere a bolilor fără ca măcar să știe. Unele teste sunt destul de scumpe și prin urmare nici nu se pune problema să poată fi făcute în mod constant. În plus, majoritatea infecțiilor și bolilor netratate duc la agravare în timp și devin complet netratabile.

Ar spune unii, „da, dar măcar scade riscul dacă folosesc prezervativ”. Corect, nu? De aceea i-au și spus în ultimul timp „safer sex” în loc de „safe sex”. Adică „sex mai sigur” – decât fără prezervativ. Greșit, foarte greșit. Uite de ce. Din cauza falsei securități pe care o oferă prezervativul, mulți tineri se avântă la sex înaintea căsătoriei sau cu parteneri în afara căsătoriei. Se estimează o creștere a acestui fel de activitate de câteva sute de ori până la de câteva mii de ori peste ceea ce era înaintea acestui fel de publicitate. Cu rată de aproximativ 1/7 pe an la sarcină și de câteva sute de ori mai multe contacte „nelegitime” spuneți-mi vă rog cam câte sarcini „nedorite” apar din cauza prezervativului? Cu rată de infectare 1/3 la HIV la fiecare contact, cu rată de infectare 1/2 la HPV, de asemenea la fiecare contact, faceți singuri calculul cam cât de mulți oameni se infectează exact din cauză că folosesc prezervativul. Este ca și cum ai da unui soldat o geacă plină cu paie și i-ai spune ca e antiglonț. Știindu-se protejat se va avânta în luptă fără să se mai ferească de gloanțele inamice și, evident, primul glonț îl va răni sau îl va omorî. Dacă nu-i dădeai geaca plină cu paie și-ar fi folosit capul și ar fi umblat mai cu fereală și probabil nu s-ar fi expus prostește. Nu?

Acum ceva vreme discutam cu un electrician bătrân, om cu multă experiență care nu purta niciodată mănuși de protecție. L-am întrebat de ce nu le poartă. Legea spune că e musai, protecția muncii la fel. Mi-a spus ca la început, pe când era încă ucenic purta mereu mănuși și se curenta de foarte multe ori pentru că știind că are mănuși lucra fără să-i pese dacă este sau nu curent pe fir. Între timp și-a dat seama că mănușile îi dădeau un fals sentiment de protecție și a renunțat la ele, preferând sa fie foarte atent, să nu lucreze niciodată fără să întrerupă curentul de la tablou și multe altele. Spunea că în ultimul timp, de când a renunțat la mănuși, nu s-a mai curentat niciodată. Nu spun ca electricienii nu ar trebui să poarte echipament de protecție. Doamne ferește! V-am povestit doar ce mi-a zis un moșneag meseriaș și o țâră șugubăț.

Să începem aruncarea cu roșii stricate? Crucea Roșie face campanii mincinoase când promovează „sex sănătos” sau „sex sigur” prin împărțirea de prezervative. De asemenea, corupe puzderie dintre tinerii voluntari pe care-i are punându-i să distribuie prezervative printre ceilalți tineri, încurajându-i să se implice în relații sexuale înainte de vreme și dându-le un fals sentiment de „protecție”. Campaniile care promovează folosirea prezervativului pentru a evita infectarea cu virusul HIV și care pretind că fac ceea ce fac pentru că le-ar păsa de sănătatea oamenilor sunt campanii mincinoase, de dezinformare sau de informare greșită, care au ca rezultat final infectarea unui număr mai mare de persoane decât dacă nu ar fi fost finanțate.

Firmele care produc prezervative au bugete mai mari chiar decât companiile farmaceutice pentru că la ora actuală se cumpără mai multe prezervative decât aspirine. În plus, au puterea și dorința de a minimaliza cunoașterea faptelor reale referitoare la prezervative. Nu e vorba de teoria conspirației. Încercați să căutați pe Google sau pe orice alt motor de căutare preferați informații referitoare la prezervative. Primele câteva pagini de obicei sunt pline de spam referitor la cum să-ți crești dimensiunile diverselor organe sau de unde să cumperi prezervative de toate formele, culorile și la prețuri din cele mai mici. Cei care insistă însă, găsesc și studii referitoare la toate cele ce le-am scris mai sus. Încercați filtrări după domeniul „.edu” de exemplu.

Ei, toate astea v-au fost spuse de cineva care nu prea știe mare lucru despre sex și cele aferente lui. Eu zic că nu-i rău să vă interesați referitor la lucrurile la care vedeți reclame agresive în jurul vostru. De cele mai multe ori reclamele încearcă să dea o mulțime de informații fără să atragă atenția asupra problemelor sau punându-le – pentru că-i obliga legea – cu litere mici sau vorbind pe repede-înainte. V-aș recomanda să vă interesați la un medic, dar un medic bun este aproape la fel de greu de găsit ca și un duhovnic bun. Totuși, dacă găsiți unul, nu-l lăsați să vă scape. Puneți întrebări punctuale. Majoritatea știu, dar sunt prea plictisiți ca să-și mai dea interesul. La întrebări punctuale însă de cele mai multe ori răspund.
Ce-i de făcut? Faceți exact ceea ce vreți să faceți. Fiecare om este liber. Dacă veți căuta suficient de mult probabil veți ajunge la concluzia că singura cale reală de a nu te căpătui cu tone de boli este să stai cuminte și să aștepți până după căsătorie, să ai grijă cu cine te căsatorești, iar după aceea, să nu-ți înșeli niciodată soțul/soția și nici el/ea pe tine. Concluzia mea, conform cu toată documentația pe care am găsit-o până acum, ar fi că prezervativul este o minciună.

Ierodiacon Serafim Pantea