Iubirea spune: „Te iubesc, orice-ar fi”.
Iubirea spune: „Eşti minunat aşa cum eşti”. Iar acesta este singurul lucru care poate vindeca; numai aşa te poţi uni cu restul.
Dacă eşti de părere că fiinţa de lângă tine ar trebui să fie altfel decât este deja, înseamnă că n-o iubeşti. În acel moment, iubeşti persoana care va fi după ce vei fi terminat să o manipulezi. Până nu corespunde imaginii pe care o ai despre ea, este ceva de care te poţi dispensa foarte uşor.
Noi suntem iubire şi nu avem de ales în această privinţă. Iubirea este fiinţa noastră. Este ceea ce suntem noi, fără poveştile noastre.
Durerea începe din clipa în care crezi gândul că ar trebui ca toată lumea să te iubească. Eu spun de multe ori: „Dacă aş spune o rugăciune, aceasta ar suna astfel: Doamne, cruţă-mă de dorinţa de a primi iubire, aprobare şi apreciere. Amin.”
A căuta iubirea şi aprobarea altor oameni presupune că nu eşti întreg.
Personalităţile nu iubesc; ele vor ceva. Iubirea nu caută să obţină nimic. Ea este desăvârşită. Nu vrea nimic, nu are nevoie de nimic, nu impune condiţii (nici măcar pentru binele ei personal). Aşadar, atunci când îi aud pe oameni că spun că iubesc pe cineva şi vor să fie iubiţi la rândul lor, ştiu că nu vorbesc despre iubire. Ei vorbesc despre altceva.
Toate sfaturile pe care i le-ai dat partenerului, în realitate, ţi le-ai adresat ţie însuţi.
Byron Katie – citate despre iubire

4 comentarii:
Sunt frumoase citatele alese, dar nu sunt convinsa ca afirmatia din titlu este adevarata.
Daca doresti ca persoana iubita sa se schimbe nu inseamna ca nu o iubesti.
Poti sa-ti iubesti foarte mult copilul, sa il accepti asa cum este, dar daca el minte, inseala, nu poti sa nu incerci sa il schimbi. Nu poti sa il lasi sa devina un mincinos, doar pentru ca il iubesti. Eu cred ca tocmai pentru ca il iubesti ai datoria de a incerca sa-l schimbi in bine.
Si la fel e si cu omul iubit. Poti sa il iubesti enorm, sa ii accepti frica lui de doctori si de spital, sa zicem, sau chiar un viciu, dar asta nu inseamna ca nu poti sa inecrci treptat si cu multa blandete sa-i schimbi perspectiva, pentru sanatatea lui si a intregii familii. Poate ca unii ar numi asta manipulare, daca vor, dar poate fi si dragostea care are puterea de a schimba oamenii.
Oricum, pentru a ajunge in Împărăția Tatălui ceresc cu toții trebuie să ne schimbăm si sa evoluam. Evident, varianta perfecta ar fi ca dorinta de a ne schimba sa porneasca din noi insine, dar sincer, nu vad nimic rau in dorinta de a te schimba de dragul persoanei iubite pentru a castiga amandoi mântuirea.
Draga Loredana, în al doilea comentariu ai spus un adevăr, și anume dacă tu dorești să te schimbi (vorbind la modul general, nu la tine anume) atunci da, e posibil, dar și atunci cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că noi singuri nu ne putem schimba.
Să dorești să schimbi pe cineva nu e iubire pentru că noi oamenii nu-i putem schimba pe alții, ci numai Dumnezeu, și atunci doar când omul conlucrează cu harul divin.
Când îți iubești copilul, de exemplu, îl iubești chiar dacă minte, îl iubești așa cum este. Doar atunci i se oferă șansa de a dori să se schimbe, văzând iubirea ta.
Îmi amintesc de Tatăl fiului risipitor care l-a iubit pe acesta și l-a acceptat așa cum era, cu toate ale lui, iar aceasta a fost un punct forte în întoarcerea lui.
Eu așa înțeleg fragmentul și de aceea am ales să-l pun aici.
Și mai e ceva...
Viața omului e un drum întreg spre cunoașterea de sine, spre firesc, spre normalitate, spre a deveni om întreg, spre sfințenie.
Abia ne cunoaștem pe noi...cum am putea atunci să ne gândim să-i schimbăm pe alții, când Dumnezeu le-a dat și lor anumite abilități, calități, încercări...numai de El știute, multe dintre ele.
Cred că cea mai mare formă de iubire e să-l ajuți pe un om să descopere cine este el cu adevărat.
Trimiteți un comentariu