E cumplit să nu știi ce dorești, să nu știi ce sens are viața, să nu te bucuri pentru că nu știi ce este bucuria din cauza plăcerilor trecătoare ale păcatului și să nu înveți, să nu te pregătești pentru a fi capabil de bucurie.
Domnul S-a făcut om ca să ne dea puterea de a iubi, de a fi fericiți, de a ne bucura. Fără El nu suntem capabili de acestea și fără ele nu suntem oameni. Dacă nu primim acum și aici această Putere și nu învățăm să o folosim, în zadar trăim.
Da, Dumnezeu nu ne aruncă în iad cu satisfacția unui torționar din lagărele comuniste, de exemplu! Ci, chiar și în clipa morții ne invită în Rai, în odihna și bucuria Lui. Dar cine le va alege dacă nu le-a gustat? Cine le va dori dacă n-a devenit conștient de chinul care urmează plăcerii păcatului și nu dorește să scape de el? La asta se referea „metafora” mea.
Apoi, da, putem, chiar putem păcătui! Dacă nu am putea nimeni nu ar păcătui, nu? Da, putem și avem voie. O voie pe deplin liberă. Dacă ai păcătuit vreodată cred că ai văzut asta pe „pielea ta”. Doar că, dincolo de pielea ta, în adâncul din tine se află „cineva” care se întristează și suspină când faci asta. Acela ești tu cel creat după „chipul lui Dumnezeu”. Vocea lui să o asculți, vocea aceea delicată, dar și „nemiloasă” numită și conștiință! În acest sens te-aș ruga să fii atent mai degrabă la acea voce decât la gândul dacă „ai voie sau nu să faci un lucru” și „ce o să pățești după aia”!!! Dacă nu vei face un lucru pe care conștiința ta îl numește rău, păcat, doar de frică, nu vei avea cum să guști bucuria da a fi ales binele renunțând la rău.
Iar dacă tot ce-ți spun acum ți se pare complicat și abstract, te rog să te așezi în fața lui Dumnezeu, cu acest răspuns în mână, și să I-l arăți și să-I ceri, în cuvinte simple de rugăciune, să te lumineze să-i afli sensul. Cred că ești pregătit pentru asta.
Domnul S-a făcut om ca să ne dea puterea de a iubi, de a fi fericiți, de a ne bucura. Fără El nu suntem capabili de acestea și fără ele nu suntem oameni. Dacă nu primim acum și aici această Putere și nu învățăm să o folosim, în zadar trăim.
Da, Dumnezeu nu ne aruncă în iad cu satisfacția unui torționar din lagărele comuniste, de exemplu! Ci, chiar și în clipa morții ne invită în Rai, în odihna și bucuria Lui. Dar cine le va alege dacă nu le-a gustat? Cine le va dori dacă n-a devenit conștient de chinul care urmează plăcerii păcatului și nu dorește să scape de el? La asta se referea „metafora” mea.
Apoi, da, putem, chiar putem păcătui! Dacă nu am putea nimeni nu ar păcătui, nu? Da, putem și avem voie. O voie pe deplin liberă. Dacă ai păcătuit vreodată cred că ai văzut asta pe „pielea ta”. Doar că, dincolo de pielea ta, în adâncul din tine se află „cineva” care se întristează și suspină când faci asta. Acela ești tu cel creat după „chipul lui Dumnezeu”. Vocea lui să o asculți, vocea aceea delicată, dar și „nemiloasă” numită și conștiință! În acest sens te-aș ruga să fii atent mai degrabă la acea voce decât la gândul dacă „ai voie sau nu să faci un lucru” și „ce o să pățești după aia”!!! Dacă nu vei face un lucru pe care conștiința ta îl numește rău, păcat, doar de frică, nu vei avea cum să guști bucuria da a fi ales binele renunțând la rău.
Iar dacă tot ce-ți spun acum ți se pare complicat și abstract, te rog să te așezi în fața lui Dumnezeu, cu acest răspuns în mână, și să I-l arăți și să-I ceri, în cuvinte simple de rugăciune, să te lumineze să-i afli sensul. Cred că ești pregătit pentru asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu