Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viaţă trebuie să-ţi cauţi jumătatea

Pr. Dan Popovici
Fragment preluat din Formula-AS

Îmi amintesc, de pildă, de viaţa sfântă a staretului Iosif, de la mănăstirea Optina, la care veneau nenumăraţi creştini, de la sute de kilometri, din pravoslavnica Rusie, să-i ceară sfatul. La un moment dat, a venit la avva o fată care voia să se mărite şi avea trei pretendenţi şi nu ştia pe care să-l aleagă. Ea i-a spus părintelui că l-ar prefera pe unul dintre aceia, dar nu ştia dacă e cel mai bun. Iar părintele a povatuit-o să-l ia pe un altul, dacă vrea să-i fie viaţa bună. Fata l-a ascultat şi a trăit fericită cu acel bărbat, până la adânci bătraneţi, în vreme ce acela pe care l-ar fi preferat initial a murit năpraznic, în mai putin de un an. Iată, aşadar, că părintele avea darul de a vedea până în zările vietii, fără să fie psiholog. Apropo de căsnicie, să reţineţi că una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viaţă trebuie să-ţi cauţi jumătatea. Ni se inoculeaza această minciună, prin literatură, presă, filme, încă de când suntem copii. Ni se spune că nu putem fi fericiţi decât dacă ne găsim jumatatea. Este o minciună care datează cam din perioada romanticilor, când omul s-a îndepartat de Dumnezeu şi căuta să pună pe piedestalul pe care statuse Dumnezeu un alt om, persoana iubită.

- De ce spuneţi ca e o minciună?

- Pentru că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Şi nu relatia mea cu alt om mă împlineşte, ci relaţia cu Dumnezeu. Dacă stau mereu în legatură cu Dumnezeu prin rugăciune, simt adevărul celor spuse de Mântuitorul: "Împărăţia Cerurilor este înlăuntrul vostru". Simt pace, bucurie, mângâiere, echilibru. Abia atunci relaţia mea cu alţi oameni poate deveni relaxată, neposesivă, iar gelozia, controlul, invidia şi toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. Doi oameni care trăiesc în Dumnezeu nu pot avea decât o relatie foarte bună. Altminteri, eu n-am fericirea şi o astept de la celalalt şi el o asteaptă de la mine. De aici vin atâtea dezamagiri, nefericiri şi drame. Omul crede că şi-a ales partenerul greşit şi de asta nu e fericit. Îşi cauta alt partener şi, după un timp, simte acelasi gol şi aceeaşi neîmplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea greşită la viaţă, că tu crezi că există o jumătate cu care poţi să formezi un întreg. Noi, de fapt, ne avem rădăcinile în Dumnezeu, nu în alt om, iar seva, puterea noastră de viaţă vine de la Dumnezeu şi nu de la om. E clar atunci că împlinirea nu poate să fie decât în El. Nu de la alt om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. Dacă am acea împlinire profundă în Dumnezeu, pot să am şi împlinirea familială, socială... Şi mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimbă numai dacă vrea. MulŢi sunt nefericiţi pentru că încearcă să-şi schimbe "jumătatea". Femeile, de exemplu, ştiu că bărbaţii cu care se căsătoresc au anumite defecte, vicii, neîmpliniri. Dar se iîsotesc cu ei, sperând să-i schimbe. Când iubesti pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea. Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, şi mai departe rămâne lupta lui cu el însuşi. Eu pot să-ţi pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tău, îţi arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău. Părintele Ghelasie de la Frasinei spunea că nu contează atât duhovnicul, cât râvna ucenicului. Duhovnicul poate să fie un om sfânt, dar dacă tu n-ai pic de râvnă, sămânţa ta ramane tot neîncolţitâă Tu însuţi trebuie să pui sămânţa în pământ, să o îngrijesti, să fii grădinarul propriei tale vieţi. Problema nu e să-i schimbi pe altii, ci să te schimbi pe tine. Odată ce vom face asta mai mulţi, se schimbă şi lumea din jurul nostru.