joi, 26 mai 2016

Dragostea adevărată va veni într-un singur caz: dacă vei putea să te maturizezi


Eu cred că numai oamenii maturi pot să iubească. Dragostea adevărată va veni la tine într-un singur caz: dacă vei putea să te maturizezi. A te maturiza înseamnă să-ți învingi trufia, autocompătimirea excesivă, autodivinizarea, iar uneori și excesiva înjosire de sine ‒ când nu suntem capabili să-i spunem „nu” egoismului omului drag pentru a-l ajuta să se schimbe.

Pentru a deveni matur, fiecare dintre noi trebuie să depună efort pentru a se schimba: să depună efort împreună cu ceilalți oameni, și cu cei apropiați, și cu cei depărtați, și acasă, și cu vecinii, și la muncă, și în tramvai, și pe stradă. Este vorba de un efort zilnic de modelare a propriei personalități, a ceea ce aduci celorlalți oameni. Necazul lumii contemporane constă în aceea că suntem foarte egoiști, ca niște copii răsfățați, și de aceea mulți dintre noi nu întâlnesc în viața lor dragostea. Mergem pe cărare, dragostea e aproape, undeva după cotitură, însă nu ajungem la ea ‒ și uite așa trece viața.

(Psiholog Irina KarpenkoDragostea adevărată, Editura Sofia, București, 2012, p. 114)

Sursa: Doxologia.ro

marți, 9 februarie 2016

Câteva motive pentru care tinerii ar trebui să își păstreze puritatea

Pr. Radu Brânză

Cu câțiva ani în urmă, o doamnă în vârstă povestea că atunci când a terminat liceul era singura fată castă din clasă. Această stare, în loc să o bucure, a speriat-o atât de tare încât, înainte de bacalaureat a rugat pe un coleg să meargă cu ea spre a scăpa de această mare rușine. Ce a fost să se întâmple, s-a întâmplat și astfel a intrat și ea în rândul fetelor normale. Din păcate, acest act nu i-a adus vreun plus de fericire. Nici nu a învățat-o cum să facă față provocărilor dintr-o relație. Dimpotrivă. S-a căsătorit, a divorțat, a fost ani la rând singură și, spre final, viața i-a eșuat într-o relație ilegitimă cu un bărbat căsătorit.

Mi-am amintit de această întâmplare în urmă cu câteva zile, când am avut o discuție în care se blama ideea de a mai fi cast astăzi când, nu-i așa?, vorbim de omul nou, fără prejudecăți. Am zâmbit amar în sine, amintindu-mi de venerabila doamnă mai sus evocată, care era la fel de modernă și în ton cu omul nou, acum vreo 60 de ani în urmă.

Chiar dacă vor părea desuete și învechite, voi încerca să ofer tinerilor care încă sunt inocenți, câteva argumente să rămână așa:

1. Iubirea nu e doar relaţie trupească. A face dragoste este o altă formă de a iubi, dar nu e nici singura și nici cea mai importantă. A face dragoste nu înseamnă neapărat că iubeşti, aşa cum a nu face dragoste înseamnă lipsa iubirii adevărate.

2. Întâlnirea trupească este prea frumoasă ca să o ai în afara regulilor. Aşa cum nu asculţi Vivaldi lângă un motor pornit, aşa cum prânzul de Crăciun nu îl serveşti într-o staţie de tramvai, la fel, acest act important pentru tine (întâlnirea trupească) nu trebuie făcut oricum, oricând şi cu oricine.

3. Adevărata masculinitate sau feminitate nu se dovedesc prin performaţe sexuale. Nu eşti bărbat adevărat când te-ai culcat cu toate femeile din viaţa ta (când faci asta eşti de fapt un biruit, un căzut). Adevărat biruitor şi adevărat bărbat eşti când poţi avea un autocontrol asupra impulsurilor tale. Adevărată femeie nu eşti atunci când te culci cu toţi bărbaţii din viaţa ta. Atunci devii doar o marfă de consum. Adevărata frumuseţe a femeii nu se vede în performanţe sexuale, ci în delicateţe, eleganţă, bunătate, seriozitate (apropo, te-ai întrebat vreodată de ce toţi bărbaţii doresc să facă dragoste cu cât mai multe femei, dar toţi ar vrea ca soţiile lor să fie fecioare în noaptea nunţii?).

4. „Dacă nu te culci cu mine, nu mă iubeşti”... Dimpotrivă, dacă mă iubeşti, nu mă constrângi.

5. Vrei să ştii dacă eşti iubit/iubită sau folosit/folosită? Atunci nu face dragoste înainte de căsătorie. Dacă cineva cu care nu faci dragoste înainte de căsătorie va pleca de lângă tine, este foarte bine, pentru că a vrut doar trupul tău pentru plăcerea lui/ei. Dacă va rămâne lângă tine este şi mai bine pentru că te vede pe tine aşa cum eşti tu şi nu doar trupul tău pentru plăcerea ei/lui.

6. „Trebuie să facem dragoste să vedem dacă ne potrivim!” Îți dau un sfat: mergi într-o zi la tribunal, vezi câte divorţuri sunt şi vei vedea că în marea lor majoritate, au făcut dragoste înainte de căsătorie și au pus un mare accent pe sexualitate. Dacă sunt compatibili sexual, atunci de ce se despart? Nu cumva relația dintre doi oameni este mai complexă decât un simplu raport intim?

„Cine îmi garantează că dacă rămân fecior sau fecioară voi fi fericit în căsnicie?”...NIMENI. Este adevărat, poţi să te întinezi înainte de căsătorie şi să ai o viață împlinită, așa cum, de asemenea, poți să te păstrezi curat şi să eșuezi. Dar nu asta e important! Cel mai important lucru este ca TU SĂ FII CORECT şi să nu ai nimic să-ţi reproşezi, să ai conştiinţa că ai respectat regulile. Când vei fi mire sau mireasă oricum vei avea rochie albă şi cununile biruinţei pe cap, vei avea flori, felicitări şi laude. Nu-ţi va interzice niimeni să porţi rochia albă (simbol al neprihănirii, chiar dacă tu eşti prihănită) şi nu ţi se va refuza coroana pe cap (semn al biruinţei, chiar dacă tu eşti de mult căzut, biruit de patimă). Nimeni nu îţi va reproşa nimic, iar preotul îţi va ţine probabil o slujbă încântătoare și un cuvânt frumos. Dar, cel mai important lucru este că, în acel moment, tu vei ști cel mai bine că toate acestea: rochia albă, cununa, laudele nu sunt lucuri pe care să le meriţi. E un fel de furt. De aceea, cel mai important lucru este ca, indiferent cât de fericit sau nefericit vei fi în viaţă, să poţi sta cu fruntea sus în faţa ta, a oamenilor şi a lui Dumnezeu.

Sursa: Doxologia.ro

vineri, 5 februarie 2016

Cel mai bun start pentru o căsnicie fericită

Mulți consideră că perechea trebuie neapărat să înceapă să trăiască împreună înaintea căsătoriei, însă eu știu familii ce s-au format în cu totul alt mod, cu condiția, în primul rând, ca omul să fie gata să rezolve cu adevărat, o dată pentru totdeauna, problema relației cu omul iubit, așa cum îi spune inima, iar în al doilea rând – când se pregătește pentru această relație în mod serios și se „păstrează” în toate sensurile cuvântului.

Castitatea, virginitatea nu sunt deloc concepte pur fiziologice, ci sunt în primul rând o stare a inimii, care duce la o anumită stare fizică. Este rău dacă cineva nu se îngrijește, nu face duș și nu se spală pe dinți zilnic. La fel și aici. Mergând la o scurtă întâlnire, ne străduim să arătăm bine, să mirosim frumos. Nu merită oare să avem grijă ca sufletul nostru să fie curat și „parfumat” atunci când intrăm într-o relație ce trebuie să țină toată viața?

Conceptele de virginitate și castitate se aplică și la bărbați, și la femei, deși în această problemă există, indiscutabil, un anumit șovinism masculin. Dacă vrei să împarți fericirea cu celălalt, dacă vrei ca această fericire să fie deplină, intră în această relație curat, fiindcă altfel nu va mai fi deplinătate, ceva va fi stricat. (Vladimir Gurbolikov, jurnalist)

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată: taina dragostei, înainte și după căsătorie, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2012, pp. 82-83)

Sursa: Doxologia.ro

vineri, 7 august 2015

Marea Lașitate

De când sunt pe lumea asta, cele care m-au rănit cel mai adânc şi mi-au lăsat cele mai neliniştite răni sufleteşti au fost laşităţile mele... De fapt, dintr-o laşitate de fond, au izvorât toate marile mele păcate: aceea de a mă supune duhului lumii...
Acesta e principalul motiv pentru care scriu, mai ales texte îndreptate spre inimile tinerilor: îmi doresc din toată inima mea, ca ei să nu-mi repete greşelile... Mai ales să nu fie laşi, cum am fost eu, dintr-o fundamentală ignoranţă, ca adolescent...
Şi ca să nu fii laş, înainte de orice, trebuie să desfaci taina fiinţării tale. Înainte de cadoul oricărei aniversări trebuie să desfaci darul pe care ţi l-a făcut Dumnezeu... Abia la aproape 30 de ani L-am întrebat, strigând cu lacrimi, de ce m-a adus în lume... Şi mi-a răspuns, din adâncul propriei mele inimi: un răspuns năucitor, universal şi personal în acelaşi timp, care mi-a zguduit întreaga fiinţă, de parcă, abia atunci, mi-o aşeza în Creaţie, pe adevărata ei temelie... Tot ce vreau să mărturisesc aici însă e că am simţit fără putinţă de tăgadă că Dumnezeu aştepta de 3o de ani această întrebare... Parcă mă dojenea, în adâncul inimii, că nu I-am pus-o mai devreme...
Adică înainte de orice altceva: de şcoală, de prietenie, de instrucţie, de dragoste, de toate faptele care te zidesc... În loc de a-i pune această întrebare Lui, am primit de-a gata răspunsurile lumii... Şi la 25 de ani, pe un pat de spital, la un mm de moarte, am văzut, de aproape, unde mă duce lumea... Şi m-am întors la viaţă... Dar pe altă Cale... Pe singura Care duce cu adevărat la viaţă: HRISTOS... Mare, nespus de mare e mila lui Dumnezeu, iubirea Sa de oameni: cu lacrimile Lui deschide ochii orbilor...
Marea Laşitate creşte odată cu tine... Numai că ea creşte mai mare decât tine, mai puternică... Pentru că hrana ei e mai multă şi mai variată... O hrăneşte întreaga lume, deodată, cu toate ale ei... Aşa că la adolescenţă te trezeşti în pântecele Marii Laşităţi, ca Iona în pântecele balenei...
La toate cumpenele vieţii tale ea e cea care hotărăşte, nu tu... Dar tu eşti cel care acceptă hotărârile ei şi vina îţi rămâne întreagă...
Când m-am îndrăgostit prima oară, nu-mi trebuia nimic, nici sărutări măcar... Resimţeam sentimentul însuşi ca deplin, ca o bucurie de a fi de dimensiuni cosmice... Mă plimbam alături de ea ore întregi fără a mă gândi să o iau de mână... Şi niciodată nu m-am simţit mai intim unit cu o fată ca atunci... Dar Marea Laşitate a hotărât că trebuie să-mi facă educaţie sexuală... Şi am pierdut iubirea în favoarea sexului... Căci legea de granit a Marii Laşităţi promulga: AŞA FAC TOŢI, AŞA SE FACE!
Acelaşi algoritm a urmat în toate întâmplările vieţii mele de adolescent... Şi am ajuns unul din gloata de proporţii mondiale care purta pe suflet uniforma Marii Laşităţi...
De mai bine de un deceniu mă silesc să o dezbrac şi să-mi port cămaşa de la Botez...
Între timp, luptându-mă cu Marea Laşitate am încărunţit... Dar, aşa cum spune dumnezeiescul Apostol Pavel, în vreme ce omul din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte tot mai mult... Exact în măsura în care, prin Hristos, biruim Marea Laşitate; din al cărei pântece de balenă ne-au scos mâinile duhovnicului... când, la sfârşitul spovedaniei, ne-au dezlegat de ea...


joi, 6 august 2015

Este vreun caz în Evanghelie în care a cerut cineva ceva de la Dumnezeu și nu a primit?

Nu există. Nu în sensul că Dumnezeu împlinește orice fantezii ale noastre. Dar când ai o problemă – și toți avem o problemă, mai ales în contextul acesta, de a mă crea: Doamne, care este rostul meu în viață? De ce m-ai creat? sau Doamne, Tu ai spus că nu e bine omului să fie singur; rânduiește-mi și mie o jumătate cu care să învăț să iubesc… – și te duci la Dumnezeu cu ea, nu se poate ca Dumnezeu să nu răspundă. Durează mai mult până ce ne liniștim și primim răspuns, dar primim. Dumnezeu răspunde în diferite forme. În sensul că îți arată măcar, pe limba ta, a inimii tale, că nu ți-e de folos și că altceva trebuie să ceri. Și ți-l va da și te va împlini. Problema ți-o va rezolva. În cazul acesta, nu primești tu ce-ai vrut, dar, strigând, primești răspuns.

Deci, nu se poate ca Dumnezeu să nu răspundă, ci se poate ca noi să nu ne rugăm! Pentru că El a zis: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Și întărește: pentru că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide.
În contextul acesta – și vă rog să vă intre în inimă, în faptă și în lucrare – spune Sfântul Serafim de Sarov: Nu există niciun motiv ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunea noastră pentru celălalt. Când te doare inima pentru celălalt, e aproape garantat că Dumnezeu va lucra.

Ierom. Ieremia B.

Sursa: Răspunsuri la întrebări ale tinerilor de azi, Revista Mănăstirii Putna

Minunea Maicii Domnului cu o tânără pe care a ferit-o de o alegere nepotrivită

Minunea Maicii Domnului  O frumoasă priceasnă în cinstea Maicii Domnului spune așa:   „Când plângeai sub Cruce/Maică-ndurerată,/Te-am primit...