Care este scopul căsătoriei, în afara nașterii de prunci?

Nașterea de prunci nu este scopul căsătoriei. Scopul căsătoriei este iubirea prin care cei doi devin un singur trup, devin una. Scopul căsătoriei este împlinirea Poruncii lui Dumnezeu. Este școala în care omul învață de la Dumnezeu să devină persoană, ca Dumnezeu. Copiii sunt rodul iubirii-căsătorie, sunt rodul iubirii dintre soți și Dumnezeu, sunt rodul creativității divino-umane! Bineînțeles atunci când nu sunt priviți ca niște „pui ai speciei umane“… Găsim în învățătura noastră de credință și afirmația că scopul căsătoriei și acela al unirii dintre bărbat și femeie, așa cum este și cum e binecuvântată acum de Dumnezeu, este nașterea de prunci. Numai că la om „nașterea“ nu se referă numai, sau în special la nașterea din pântecul matern, ci la nașterea întru Împărăția lui Dumnezeu! Dacă omul nu ar fi căzut, căsătoria ar fi fost altfel. Altfel, dar tot ca o școală a acestei deveniri întru unime, tot ca să învețe omul să unească cei doi poli – masculinul și femininul – care au fost despărțite de Dumnezeu prin creație ca să se unească prin lucrarea creatoare a omului: își va lăsa omul părinții, își va părăsi iubirea firească, neliberă, a sângelui, ca să se unească liber, într-o iubire liberă cu femeia sa.

Maica Siluana Vlad