vineri, 29 noiembrie 2013

Rolul iertării în viaţa ta


Laura

Zilele trecute am avut parte de experienţe minunate care mi-au reamintit lecţii importante de viaţă, iar pentru asta nu pot decât să mulţumesc şi să fiu profund recunoscătoare. O anumită conjunctură, pe care sunt conştientă că eu am atras-o, şi anumite pesoane, cele mai potrivite, le-am ales că să-mi reamintească modul în care mi-am schimbat viaţă în urmă cu aproape 3 ani.
Lecţia iertării plenare (în totalitate) m-a dus cu gândul la expresia pe care tot mai multă lume o foloseşte în jurul meu. Da, cred că cei de lângă mine fac exces de expresia „ te iert, dar nu te uit” – expresie pe care personal, o traduc aşa: „ Te iert acum, dar aştept ocazia potrivită să-ţi reproşez încă o dată greşeala sau să te răsplătesc cu aceeaşi monedă”.

O astfel de iertare, nu este şi nu va fi niciodată iertare în adevăratul sens al cuvântului. Iertarea de care îţi vorbesc eu este, părerea mea, cel mai nobil sentiment, după iubirea necondiţionată. Aşadar, când spui că ierţi, iartă din toată inima. Decât să ierţi pe cineva doar pentru a scapă de o anumite situaţie şi persoana în cauză, mi se pare mai cinstit faţă de toată lumea, să-i spui că nu poţi sau nu vrei (încă) să ierţi. Măcar aşa ştii una şi bună: tu că ai fost sincer, iar persoana care ţi-a cerut iertare că nu a fost iertată.

Lipsa iertării nu aduce binele în viaţă ta şi răul în viaţă celuilalt. Neiertarea va produceblocaje emoţionale pentru tine şi viata ta, iar pentru celălalt aduce liniştea şi pacea că a făcut acest pas: a avut curaj să-ţi spună „Îmi pare rău! Iartă-mă!”. Pentru tine va fi o altă piatră pe suflet, iar pentru celălalt va fi eliberarea de povară. Cine crezi că va fi fericit?

Şi atunci te întrebi de ce ai parte în viaţă doar de experienţe neplăcute, de ghinion şi de refuz? Răspunsul este foarte simplu: pentru că ai adunat în inima ta foarte multe sentimente negative, foarte multe etichete (atribuite ţie sau celor din jur) şi pentru că judeci orice şi pe oricine.

De ce să (te) ierţi?

Nu poţi ierta, nu poţi oferi iertarea ta celorlalţi, dacă tu nu găseşti iertarea în tine. Altfel spus nu poţi oferi ceea ce nu există în tine. Iertarea există, dar tu nu ai descoperit această minunată sursă de evoluţie şi dezvoltare personală. Iertarea începe cu tine. Trebuie să te ierţi cu adevărat ca să-i poţi ierta pe ceilalţi.

Iertându-te dizolvi zidurile, piedicile care stau în calea evoluţiei tale. Drumul tău spre înainte se netezeşte, e lin şi drept.

Îţi recapeţi încrederea în ţine şi redescoperi toate resursele interioare pe care le-ai abandonat şi care îţi oferă linişte, pace şi claritate asupra vieţii şi situaţiilor pe care le traversezi.

Accepţi totul şi pe toată lumea exact aşa cum este. Eşti în armonie totală şi perfectă cu tot ce există în interior şi în exterior.

Devii mulţumit şi fericit cu tot ce ai acum în viaţa şi în jurul tău. Îţi explorezi la maxim şi te foloseşti de toată resursele (mă refer acum la cele vizibile, palpabile, materiale) şi ai parte de rezultate.

Înveţi să fii recunoscător pentru tot şi toate câte există, le ai şi le-ai făcut într-o zi sau în toată viaţă ta. Realizezi cât de multe motive ai să mulţumeşti şi să fii recunoscător.

Eşti plin de energie şi inspiraţie. Eşti o sursă inepuizabilă de idei şi resurse, sursă care atrage energii pozitive care se materializează.

În momentul în care ierţi pe altcineva beneficiile şi binecuvântările apar în viaţa ta. Iertarea este pasul spre fericirea sigură, fericirea zilnică. Te bucuri de fericire în fiecare moment. Trăieşti în fericire în fiecare moment al vieţii tale.

Iertând devii conştient că nu există greşeală, că nimic din ceea ce face celălalt nu este greşit, este doar potrivit pentru acel moment, că nimeni nu te poate răni, deci nu ai ce să ierţi.

Ştii că atunci când te simţi rănit de vorbele sau acţiunile celorlalţi, la nivel înalt nu este vorba de un atac la persoana ta, înseamnă doar că în interiorul tău ai (încă) probleme nerezolvate şi răni necicatrizate, care îşi cer dreptul la atenţie din partea ta – toate se rezolva cu iubire.

Accepţi că există şi altă perspectivă. Accepţi cu uşurinţă părerile şi ideile celorlaţi chiar dacă sunt total diferite de ideile şi opiniile tale.

Comunici mult uşor cu cei din jur, îţi exprimi părerile firesc şi cu foarte multă uşurinţă, fără să-ţi fie teamă că ai putea fi etichetat sau marginalizat pentru opinia şi alegerea ta.

Dispare teama că ai putea greşi pentru că ştii faptul că inima ta nu te conduce niciodată spre mai puţin bine, ci întotdeauna spre cel mai mare bine al tău.

Practicarea iertării sau afirmaţii pentru iertare

„Am făcut tot ce am putut eu în această situaţie. Am făcut tot ce cred eu că este bine acum, nu mâine, nu peste două zile, ci acum. Nu am greşit cu absolut nimic de care să mă jenez sau să mă ruşinez acum sau în oricare alt moment al vieţii mele. Îmi asum deciziile şi rezultatele. Mă iert, mă accept şi mă iubesc exact aşa cum sunt! Mă iert pentru că simt că am făcut bine tot ce am făcut, iar orice altă părere nu mă deranjează.”

„Ai venit în viaţa mea ca un mesager. Mi-ai arătat, m-ai învăţat, mi-ai predat o lecţie de viaţă foarte importantă şi folositoare pentru mine. Am văzut, am învăţat, am conştientizat profund mesajul şi lecţiile tale pentru mine. Conştientizările mi-au schimbat viaţa, în bine. Te iert! Te eliberez! Îţi mulţumesc! Sunt recunoscător!”

Articol scris de Laura. Vezi și blogul ei personal aici: http://lumealaurei.ro/

Sursa: http://motivonti.ro/rolul-iertarii-in-viata-ta.html

8 comentarii:

Iulia Maria spunea...

Un articol şi un blog frumos! Totuşi ar fi ceva de menţionat la "Iertând devii conştient că nu există greşeală, că nimic din ceea ce face celălalt nu este greşit, este doar potrivit pentru acel moment, că nimeni nu te poate răni, deci nu ai ce să ierţi."

Iertând devii conştient că nu există greşeală pe care să nu capacitatea să o ierţi. Greşeala există, nu putem vorbi de termenul "iertare", dacă nu există termenul "greşeală". Cred că e puţin periculos să zicem "Nu există greşeală", fiindcă astfel, un om care greşeşte, poate continua să facă asta, mergând pe ideea "pot răni oricât, fiindcă sunt iertat întotdeauna". Nu, greşelile există şi foarte bine că există, pentru că din ele învăţăm. Dacă nu ar exista greşeli, sau nu ar fi considerate anumite lucruri drept greşeli, nu am avea consecinţe de suportat şi lecţii de învăţat. Adică, dacă X jigneşte pe cineva, nu pot spune că X nu a greşit, sau că faptul că a jignit, e un lucru bun.
"Nimeni nu te poate răni", nimeni nu te poate răni, dacă nu-i permiţi tu asta. Şi chiar şi aşa, este greu să stai mereu cu garda sus şi să pari o persoană impasibilă, care nu poate fi rănită de nimic, mai ales că persoanele te rănesc, când te aştepţi mai puţin. Ba da, multe lucruri ne pot răni, Maica Siluana zicea că până şi o privire urâtă din partea cuiva, aruncată chiar şi neintenţionat, ne poate răni sufletul, fiindcă sufletul nu e făcut pentru a fi rănit.
Dacă cineva fură, sau trădează, e anormal să-i zici persoanei care a fost furată sau trădată, "nu ai de ce să te simţi rănită", fiindcă trădarea crează suferinţă, deci răneşte. Nu ai cum să zici unei astfel de persoane că "cel care te-a furat, te-a trădat, nu a făcut nimic greşit"...şi exemplele ar putea continua.
Nu ştiu dacă autoarea articolului s-a referit în general, că nu poţi fi rănit, sau la cazuri mai puţin grave, dar cred că în astfel de situaţii, trebuie o delimitare bună şi obiectivă.

Ramona spunea...

Multumesc, Iulia Maria, pentru mesaj.
Inteleg foarte bine ce spui.
Mesajul din fragmentul amintit de tine e nuantat.

Ar fi multe de spus, dar iti raspund maine, acum e tarziu si sunt prea obosita.

Ramona spunea...

Eu inteleg asa: celalalt om traieste si actioneaza asa cum alege el, la fel si eu, actionez si traiesc in functie de alegerile pe care le fac in viata.

Fiecare om greseste, dar nu eu sunt cea care sa caute vinovati si sa indrept degetul mereu si mereu spre cel care greseste. Ca nu e treaba mea, eu nu-i cunosc viata, nu-i cunosc istoria si mostenirile.

Ce spui tu, Iulia, e corect. Cand ne doare ceva e bine sa spunem aceluia care ne-a ranit ca ne doare ceea ce ne-a spus sau a facut, dar nu eu il judec si nu eu ii spun ca ce a facut e o greseala. Pentru acel om poate fi o declaratie de iubire, poate fi orice altceva, dar el nu vede ca e o greseala.

Imi vine acum in mine intalnirea dintre tanarul bogat din Evanghelie si Iisus pe care Il intreaba ca sa fac sa mosteneasca viata vesnica. Hristos ii raspunde: "vinde tot ce ai si urmeaza-Mi Mie". Tanarul se intoarce intristat, nu-L urmeaza atunci. Mantuitorul nu i-a spus: gresesti, vino inapoi! Nu i-a spus nimic. Peste un timp se spune (am citit, nu-mi amintesc unde) ca acel om la un moment dat chiar le-a lasat pe toate si L-a urmat pe Hristos.

Nu e treaba mea sa caut greselile altora.

Cam asta inteleg eu.

Iar de multe ori, ce li se pare oamenilor a fi o greseala, nu e la fel si in ochii lui Dumnezeu.

In fine. Cam atat. :)

Iulia Maria spunea...

Mulţumesc frumos pentru timpul şi răbdarea cu care mi-ai scris această explicaţie! Am înţeles acum şi da, la fel cred şi eu. :)

Laura Apetroaie spunea...

Laura Aici :).

Multumesc pentru preluarea articolului scris pentru Motivonti.ro.

Oameni dragi, iertarea nu este pentru cel ce a gresit, ci pentru propriul suflet. Nu iertam ca celalalt sa scape de vina, ci pentru ca noi sa ne putem continua calatoria prin viata!

Laura Apetroaie spunea...

Laura aici:).

Multumesc pentru preluarea articolului scris pentru Motivonti!

Oameni dragi, nu va contrazic. Fiecare are parerea si propriul sau adevar al sufletului. Iertarea nu este pentru cel care a gresit, ci pentru propriul nostru suflet. Nu iertam niciodata pentru a scapa pe celalalt de vina, ci iertam ca NOI sa ne eliberam si sa ne putem continua calatoria prin viata!

Va imbratisez cu sufletul!
Un gand bun si toata aprecierea mea!

Laura Apetroaie

Laura Apetroaie spunea...

Da, pentru mine, nu exista greseala. Fiecare face ceea ce crede ca este mai bine pentru el. Face si spune ceea ce crede ca este mai bine in acel moment.

Nu este greseala, nu gresim pentru ca de fiecare data facem ceea ce simtim sa facem in acel moment, iar atunci cand faci ceea ce simti, nimic nu poate fi considerat gresit.

Va iubesc!

Ramona spunea...

Multumim, d-na Laura Apetroaie.
Va imbratisez cu drag.

Minunea Maicii Domnului cu o tânără pe care a ferit-o de o alegere nepotrivită

Minunea Maicii Domnului  O frumoasă priceasnă în cinstea Maicii Domnului spune așa:   „Când plângeai sub Cruce/Maică-ndurerată,/Te-am primit...